despre greva profesorilor

,,eu de nimic nu ştiu, fără numai de Hristos!,,

zise apostolul Pavel

iar preaînţeleptul Solomon, a scris:

„nădăjduieşte către Domnul cu toată inima ta, şi pe înţelegerea ta să nu te

bizui”.

și tatăl lui Solomon

împăratul David a grăit despre sine: ,,eu vierme sunt, şi nu om,,

- iar împăratul David nu era debil mintal, ci a fost o minte bogată şi genială

și acum poți privi prin ochii lui Isus - cel mai mare învățător?

oare câți ,,domni Trandafiri,, mai sunt??

'Domnu Trandafir era un om bun și blând, dar necăjit

și i-a învățat pe băieți rugăciuni,

i-a învățat să cânte și să spună poezii eroice.

Și le-a povestit istoria cu multă însuflețire.'

da

dincolo de a scrie și a citi

există un alfabet pentru a înțelege

și un alfabet pentru aplicare

și

fericit este cel care e în stare a mărturisi

fără făţărnicie:

„Puterea mea este neputincioasă,

înţelegerea mea nevolnică,

voinţa mea şovăielnică -

Doamne, ajută-mi!”

sunt dezamăgită

și contrariată

cât de ușor fură unii

de la cuvinte la idei

de la boabele de praf până la munții înalți

fără să știe că norocul nu-l pot fura

(nici norocul în viață

nici norocul în moarte)

cum fură în societate succesul și șansele

ori teritoriile

destinul?

of

sunt cuvânt sunt suflet și sunt carne

cuvântul meu se întrupă

cerul e locuința sufletului meu

și în carne am o zbatere

de la firul de nisip până la Dumnezeu

iară soarta

îmi cântă povestea

și cea mai rămas din poveste

între oameni

în sistem

 autentic
 te naști nu devii

 restul e orice altceva
 nu autenticitate

bine, răspund celor care m-au întrebat

no, și celor care nu m-au întrebat

:nu sunt atentă să fiu autentică

:ceea ce îmi este propriu

:vine de la sine

:dar sunt atentă la ceea ce este evident

:știți

:dincolo de cuvinte

:de ceea ce spun sau scriu

:sunt eu

și mă interesează

doar acei oameni a căror lucruri sunt bune

dezirabile

cu adevărat de preț

salt de credinţă

 

Vezi tu prietene, cum vine treaba cu omul...

Omul, în loc să-l judec, aș putea să-l cunosc.

Iar dacă-l cunosc, de ce nu l-aș înțelege?

Și dacă-l înțeleg, de ce să nu-l ating c-o vorbă bună?

De ce să nu-i dăruiesc un strop din ce-am mai bun în mine?

Se lucrează cu oamenii ca și cu florile - delicat.

Altfel, nu mai e cine să ne întâmpine zilnic cu aprinse culori în privire,

nici cu mâini întinse cu aroma

parfumului dăruirii sincere.

A-i fi frate celuilalt e un dar divin,

prețul unui suflet se cunoaște după oamenii pe care îi strînge în el.

(Pr. Efrem Simonopetritul)

_

salt de credinţă

când propriul frate

îmi pune ştreangul în gât

privesc în sus

îmi place albastrul

şi am o idee

chem îngerii noştri păzitori

să-l ducă pe el, pe frate

la bun sfârşit

să pot primi din mâna Domnului

iubitul

un text de când îmi scrutam bătrâneţea de la 20 de ani

plouă 

plouă dintr-un capăt de oră
plouă crâmpeie de vise ca-ntr-o horă
de parcă gri-ul acesta de apă buciumă norii pe cer
iar trilurile golite înflorindu-se-n groapă pier

ecourile se înalță din fruntea de pământ
căpătâie de frunze se împrăștie în cuvânt
pe dansul spălat oglindirea îngenunchează verde
printre gânduri lunecă... lunecă și mă pierde

din munţi cercurile de brazi
au sfârcuri de ace pe marginea zării
ele se aud cum se-ntind - descântă rece şi ud 

şi încarcă în sângele mai greu emoţii

zorii subțire se frâng regăsesc firescul
şi-mi fac pielea de găină - o expun ca pe-o trăire după trăire

într-un anume fel când cerbii de soare se sting

şi adună luceferii scufundaţi să mângâie jocul 

la o şuetă cu tăcerea

n-a fost

dar putea fi

am făcut maxim 

cât am putut

dar

niciodată nu a fost destul

sunt mică

sunt neesenţială

îmi pare rău

şi nu vreau să revin

ps

n-a fost

dar putea fi

nu 

nu am făcut nimic rău

şi nu caut probleme

şi nu-s aşa precum s-a spus

şi chiar nici de prisos nu sunt

din păcate

nimeni nu se gândeşte la mine

aşa cum sunt

pps

n-a fost

dar putea fi

beneficiul îndoielii

mai mult decât normal

niciodată mai mult

decât unul

ţin mai mult

decât credeam

şi 

îmi pare rău

nimeni nu ştie 

şi nu-şi poate imagina cât

dar nu vreau să mai revin

se rotesc cerurile

din moarte şi sânge vin
port o mie şi una lumânări în suflet

e luminaţia la unu noiembrie

şi merg 

merg cu lumânări

pe doi noiembrie e anul

de când a trecut dincolo de dincolo

m a m a

lumânarea albastră scoate un oftat adânc

şi fumu-i se înalţă ca o pasăre la cer

de parcă vântul şi lumânarea s-au împrietenit

însă

întreaga lume geme

rugile-mi să ajungă la cei plecaţi

schimbă albiile văzduhului