un text de când îmi scrutam bătrâneţea de la 20 de ani

plouă 

plouă dintr-un capăt de oră
plouă crâmpeie de vise ca-ntr-o horă
de parcă gri-ul acesta de apă buciumă norii pe cer
iar trilurile golite înflorindu-se-n groapă pier

ecourile se înalță din fruntea de pământ
căpătâie de frunze se împrăștie în cuvânt
pe dansul spălat oglindirea îngenunchează verde
printre gânduri lunecă... lunecă și mă pierde

din munţi cercurile de brazi
au sfârcuri de ace pe marginea zării
ele se aud cum se-ntind - descântă rece şi ud 

şi încarcă în sângele mai greu emoţii

zorii subțire se frâng regăsesc firescul
şi-mi fac pielea de găină - o expun ca pe-o trăire după trăire

într-un anume fel când cerbii de soare se sting

şi adună luceferii scufundaţi să mângâie jocul