plouă dintr-un capăt de oră
plouă crâmpeie de vise ca-ntr-o horă
de parcă gri-ul acesta de apă buciumă norii pe cer
iar trilurile golite înflorindu-se-n groapă pier
ecourile se înalță din fruntea de pământ
căpătâie de frunze se împrăștie în cuvânt
pe dansul spălat oglindirea îngenunchează verde
printre gânduri lunecă... lunecă și mă pierde
din munţi cercurile de brazi
au sfârcuri de ace pe marginea zării
ele se aud cum se-ntind - descântă rece şi ud
şi încarcă în sângele mai greu emoţii
zorii subțire se frâng regăsesc firescul
şi-mi fac pielea de găină - o expun ca pe-o trăire după trăire
şi-mi fac pielea de găină - o expun ca pe-o trăire după trăire
într-un anume fel când cerbii de soare se sting
şi adună luceferii scufundaţi să mângâie jocul
