"Atâta ratare mă face să cred că am fost totuși o stofă bună."
"Nu pot să înfloresc, scrie Alice (Alice Voinescu - Între jubilație și destrămare) la 8 mai 1945, decât într- un climat de umanitate blândă. Lipsa de măsură, instinctualul, pornirile brutale și răutatea voită sau nevoită mă deprimă până la dorința de a pieri.În fond, sunt o inadaptată în această țară pe care o iubesc cu toată ființa mea."
"Aș fi în stare să fac o cură de sensualism acut - să mănânc, să beau, să dansez - de ce n-am curajul să scriu și alte verbe, cele esențiale, în cazul meu?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu