poemul de joi îmi aparţine toată săptămâna
prin vrerea lui Hristos
mă leagă de pârga cerurilor viitoare
cu sufletul laolaltă în lupta neştiută
credincios pune căpăstru de pace
cărnii până la os
pe culmea de acuitate
ascunsă de străpuns în strigătul florilor
ochiul prins
mă provoacă să intru în Ierusalim şi dezvelesc de joi
deasupra capului
vederea mugurilor umblători
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu