"Nimic nu e bine corelat în lumea aceasta, nimic nu e armonizat. Gândiţi-vă la cât timp pierdeţi cu oameni cari nu vă înţeleg, câtă afecţiune risipiţi pentru oameni cari nu simt - iar pentru acei foarte puţini, cari vă sunt adevăraţi fraţi, nu găsiţi decât câteva zâmbete, câteva vorbe goale.
Tot ce e mai bun în noi îl dăm oamenilor cari n’au ce face cu darurile noastre. Te întâlneşti cu un oarecare, şi lui îi sacrifici timpul tău şi îi deschizi sufletul; iar prietenului tău nu-i dai nimic, sau îi dai resturi. De ce o fi aşa?
Cunosc câţi-va oameni mari din acest veac înconjuraţi de lichele, de tipi oarecare, de vacuităţi. Aproape că am fost gelos pe aceşti fericiţi cari pot avea în fiecare zi ceea ce alţii, poate mai buni decât ei, nu pot avea decât un ceas în toată viaţa.
Dar aşa se întâmplă cu fiecare dintre noi, de ce să ne ascundem? Preferăm să “căutăm”, pierzîndu-ne timpul, decât să ţinem în braţe ceea ce am înţeles de mult că e vrednic de noi.”
Mircea Eliade
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu