sâmbătă, 15 iulie 2017

fericire

poezia este pe unde este
vie
floare de vie



din ce n-a fost cu putință până azi
se poate întâmpla mâine să fiu
am părul mai lung amprentat la amiazi
de urma dansului pe apă roz - sidefiu
din ce am fost și n-am să mai fiu
te strig ca și cum sângele se tânguie
și doar un singur fir de păr despicat zefchiu
se prelungește până la coapsa verzuie
pasărea cu penele tocite în tăcere
se zbate singură în lâncezeala pustie
se furișează spre ieșirea sacră din durere
posibilă matrice cu o nouă gravitație
din nimic cum iese?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu