sâmbătă, 10 iunie 2017

texte de iunie


 
câți musai se adună...
și
o săgeată în creier

risipită în mici speculații la țărmul dintre fapt și noțiune

pe dimensiunile de apropiere de îndepărtare
mă las copleșită de natură
unde valul aneantizează totul
marea pădurea râul ramul
cunosc insomnia
acel somn trezit în privire

străină naturii comune
îmi râde chiar în nas
ca și cum
senzații primare la limita perceptibilului
nu se tem să înlocuiască
nopțile răsucite de frunze de lună

și
pe drumul în nesupunere eliberat de munți
vine o vară din ruptul capului

ps
Doamne
cei bine educați sunt sclavi

Doamne
eu vreau în Biserica liberă
bună creștină
să-ți dau din mâna mea potirul Fiului
să afle Tatăl toate ce le-a pus în Mine
pentru Sine
la pogorârea Duhului

/

pe stratul de regina nopții
se simte vântul
de vară
venind surâzător din meri pruni din cireși piersici

în propria pierzanie predată cu Tine
umilința minunii mă tulbură

în palatul regesc anină lilieci buburuze paianjeni colb grauri
trec de războiul împotriva sorții
și de la aștri mă-ngemănează cu luna cu firea

un soi de a nu fi
atuu alb
un fel de a fi
care aproape mă respiră
în aceeași privire
în aceeași mînă care mă zidește de vie

unde se suflecă apa în răzbuze de sete
desenează vântul cercuri spirale
umple trei cupe trei pocaluri
pentru gura care vede lumea cea nouă

/

pe tâmpla florii cerul înfruntă nemărginirea

plouă
nu mai sunt trează
și ca un cal breaz ignor existența

ce carență afectivă să am?

din paharul cu minuni ai sorbit numai minciuni
și nu mi-aduc aminte decât zahărul Kandel și crema Nivea
smochine uscate muiate în lapte de capră
și femeia
care mă silește
care vrea să mă împiedice să nu mișc

din propria supraviețuire
pe nedrept
mă urăște

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu