marți, 6 iunie 2017

stare de joacă

și mă gândesc să mă joc


.
punct
e punctul la care am pus fericirea
să-i dau o lecție de bună cuviință ca din punctul de pornire
să cuprindă în ficțiune vulnerabilitatea
timpul sfânt ca un izvor să-l ia din punctul de plecare
și-n punctul de incidență să facă un punct de rouă


.
iarăși un punct
punctul de fierbere în punctul de îngheț
și un final de taină
mai ceva ca atunci când cuvântul devine tăcere și aduce miere
și până nu se mișcă punctul
vă spun de umede mirări și nuferi care-mi beau gândul
nesățioși ca mine când sorb zorii de lumină

.
și încă un punct
dar două puncte sunt picățele picături
și iată ce urmează după ele

tresar pe malul cercului albastru
trestiile încărcate de sunete galbene de ape
și-ascult cum glasurile vor să scape
s-alunge tristețile dinăutru
nuferii pe raza care foșnește
îngână undele pe piept
și îmi suspină lin ca să aștept
barca cu poetul care mă iubește

.
punct și de la capăt

mesaj pentru a prefigura
o imagine perpetuu vie
mintea mea să poată scrie
când din cer se dă un sens celor încifrate
semnelor de mine create
să doboare tiparul să-l răpună
să răsară aurora din lună
poetul să-l îndrăznesc cu fecioara curată
timpul mai presus de poema mea biata

.
prima dragoste... oare toți am trecut prin asta?
nu pe toți i-a prins!
era o clipa limpede ca o zi de cristal
și foarte rece

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu