amurg
când ploaia tace
cum piatra tace
simțirea înfrânge vrerea
și fluturii
îmi caută inima
/
același fluture
se zbate pe maluri diferite
de vis
de singurătate
peste podul nemuririi
nu pot gândi la moartea perpetuă
se aud pașii de trezire
și
în apa neîncepută
care netezește firul de iarbă
aș nemuri cu fluturele
de cântec
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu