unui bărbat terestru

îmi plac zăpezile de vară
care mă poartă cu pașii peste ger
pe stâncile cu flori-de-colț și sper
s-ating pe cer lumina de odinioară

îmi plac zăpezile de vară
care se-afundă-n lut până târziu
sculptând devreme noaptea viu
în calendar cu soarta-n subțioară

îmi plac zăpezile de vară
care se sting în șoapta de liman
să scuture tăcerea stelei talisman
salvând poema de aripa caniculară

îmi plac zăpezile de vară
care m-așteaptă troienind în clipe
ca să rămâi prinvind aproape
când viscolește nea de scorțișoară