miercuri, 26 aprilie 2017

soarele ascuns în cap era mintea



inițial am vrut să stau pe pragul dintre ani
așa vulnerabilă în fața tuturor
cu tortul de mere
făcut de mama
cu lumânările rămase de la tata
care de îngeri aprinse strigă ajutor
semn că am spiritul liber
mai departe 

cu toate acestea
trec pe lângă balustradă pe tușele de memorie
dinspre munți

urmele din cadavru copleșitoare
mistuiri zadarnice pe imaginea
între ochi

sângele drept în ritm de sedimentare
sângele stâng în ritm fetal
revoltat de tutela speciei
a societății
a propriei mele năzuinți

dumnezeule din dumnezeu
viața să fie numai pregătire pentru îmbătrînire?
genetica poeziei doar bibelou cu cicatrici?

trupul meu este o revoluție


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu