joi, 6 aprilie 2017

2010 cu toamna în primăvară pentru totdeauna

heruvimul presărat cu ochi
două mii zece
deschiși în mijlocul bisericii verzi
de lemn
cu temelii de piatră
avea loc în scaunul împodobit cu flori
la crucea naivă cu pictură exterioară
unde ne era îndrăznirea

privea
ca și cum nu era nimic mai frumos
decât bucata din mine în iris sfâșiată
și sălta cerul
când
aluneca amestecul nostru de credință
și de libertate
transcendentul scria detaliul neatins

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu