vineri, 24 martie 2017

prietenul adevărat e ca zeul

vedeam, dar nu înțelegeam
cum ploi se înălțau ca și cedrii Libanului
am auzit, dar nu am înțeles
de ce creșteau năvalnic înspre lumi întâia dată 


m-acoperai pe rugul înghețat
în priviri de ninsori înflăcărate
am simțit cum chinga descuiai
în gând nebănuit întâia oară

dorința mă trăia mirată
cu visul tău de dor statornic
mi-a atins frunza din păduri
cu prima lacrimă prima dată

atunci cămașă nouă îmi țeseai
cu zale din inima merelor
și-am învățat să trec de mal
zdrobind umbre și lumini prima oară

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu